Numarul femeilor care isi doresc sa ramana insarcinate si nu reusesc este in continua crestere. In plus, viitoarele mamici vor sa fie mai informate inainte de a lua decizia de a concepe si au o serie de temeri si intrebari legate de dezvoltarea bebelusului si conduita in timpul sarcinii. Pentru a le raspunde intrebarilor, l-am rugat pe Dr. Silviu Istoc, medic primar obstetrica-ginecologie la spitalul Medicover, sa ne ofere informatiile necesare.
Lubrifiantii (chiar si cei pe baza de apa) folositi in timpul conceperii pot fi cauza pentru care nu se instaleaza sarcina? Cum influenteaza acestia?
Nu de putine ori s-au ivit intrebari in legatura cu lubrifiantii folositi in timpul contactului sexual si impactul lor asupra fertilitatii. Primele studii efectuate „in vitro” (in laborator) au constat in masurarea motilitatii spermatozoizilor in mediu natural fata de motilitatea in mediu contaminat cu lubrifiant. Indiferent de concentratia de lubrifiant in mediu, s-a constatat o reducere semnificativa a motilitatii spermatozoizilor.
In unele studii s-a constatat imobilizarea completa a spermatozoizilor dupa doar 15 minute de la contactul cu lubrifiantul. In urma acestor studii, s-a ajuns la recomandarea de a se evita folosirea lubrifiantilor, chiar si a celor bazati pe apa, in timpul contactului procreativ la cuplurile care incearca sa conceapa o sarcina.
Totusi, aceste studii aveau un neajuns, anume au fost facute in laborator, deci nu au masurat motilitatea spermatozoizilor „in vivo”, anume in mediul vaginal post contact. Un studiu amplu statistic efectuat in 2012 a demonstrat, totusi, faptul ca folosirea lubrifiantilor in timpul contactului procreativ nu a influentat in niciun fel probabilitatea de a se obtine o sarcina.
De asemenea, studii care au masurat concentratia lubrifiantilor in ejaculatul depus la nivelul colului uterin dupa un contact sexual au evidentiat faptul ca aceste concentratii se apropiau de zero.
In final, se pare ca folosirea lubrifiantilor nu afecteaza semnificativ probabilitatea de a se obtine o sarcina. Totusi, recomand cuplurilor care se confrunta cu subfertilitate de cauza masculina, mai ales celor care au probleme cu motilitatea spermatozoizilor, sa nu foloseasca lubrifianti in timpul contactului procreativ.
Care sunt pasii pe care trebuie sa ii parcurga un cuplu care nu reuseste sa aiba un copil?
Ideal ar fi ca un cuplu care planuieste obtinerea unei sarcini sa treaca mai intai pe la medicul ginecolog pentru efectuarea unor investigatii de preonceptie. In acest context, mai clar decat oricand este demonstrat faptul ca preventia este mai eficienta. Dupa efectuarea investigatiilor, daca nu s-au gasit probleme, ar trebui acordata o fereastra de timp in care sa se incerce conceptia.
Aceasta fereastra de timp variaza, de obicei, in functie de varsta pacientei. La o pacienta in varsta de 20 ani, se poate astepta un an, insa la o pacienta de peste 35 ani se incep investigatiile specifice infertilitatii daca timp de 4-6 luni nu s-a reusit conceptia.
Daca in acea fereastra de timp acordata nu s-a obtinut o sarcina, pacienta ar trebui sa apeleze la medicul ginecolog pentru a efectua o serie de investigatii. Se incepe cu o evaluare a functiei hormonale ovariene si o masurare a rezervei de ovule. De asemenea, se verificaa trompele uterine, daca sunt permeabile sau nu.
Nu trebuie uitat faptul ca o treime din cauzele infertilitatii in cuplu sunt, de fapt, cauze masculine, de aceea ar trebui facuta o spermograma. In functie de problemele care apar la aceste investigatii, se stabileste ce este de facut in continuare.
Nu este exclus ca la aceste investigatii sa nu se gaseasca nimic anormal – ceea ce se numeste „infertilitate idiopatica”. In aceste cazuri, de cele mai multe ori se apeleaza la fertilizarea „in vitro”, cu rezultate foarte bune.
Care e diferenta pe grupe de varsta (20, 30, 40, 45 de ani) in ceea ce priveste procedurile suplimentare pentru conceperea unui copil? In functie de varsta exista alte recomandari de investigatii / proceduri?
Inainte de 30 de ani, de regula pacienta este sfatuita sa incerce timp de un an sa ramana insarcinata, timp in care nu se fac investigatii. Doar daca timp de un an nu s-a reusit conceptia, atunci se fac teste specifice protocolului de infertilitate.
Pentru pacientele cu varsta mai mare de 30 de ani, aceste teste se fac mai devreme. Cel mai important test la orice varsta este masurarea rezervei de ovule, care este intr-o continua si ireversibila scadere.
Daca rezerva este suficienta si trompele uterine sunt permeabile, se prefera sa se inceapa cu o stimulare ovariana usoara, care va fi urmata de stimulare cu inseminare in caz de esec repetat. Daca rezerva ovariana este redusa, la orice varsta se prefera fertilizarea “in vitro”, orice alta procedura fiind doar o pierdere de timp, bani si rezerva ovariana.
In ceea ce priveste pacientele peste 40 ani, care de regula au o rezerva ovariana foarte scazuta, de obicei se opteaza direct pentru fertilizare “in vitro”. La varste inaintate, se intampla frecvent sa existe si alte afectiuni, precum diabetul zaharat sau hipertensiunea arteriala, pentru care se vor face investigatii separate.
Care sunt cauzele cele mai comune pentru aparitia unor malformatii si cum pot fi evitate?
Foarte frecvent, in cazul malformatiilor fetale, se enumera drept cauze factori genetici, factori de mediu, sau o combinatie intre acestea. Totusi, in marea majoritate a malformatiilor, cauzele sunt necunoscute. Factorii genetici includ defecte cromozomiale (sindrom Down), mutatii ale anumitor gene, boli genetice mostenite de la parinti (cum ar fi sindromul Marfan sau fibroza chistica).
Factorii de mediu includ fumatul, consumul de alcool, droguri, poluarea, loc de munca in mediu toxic sau cu radiatii sau diferite afectiuni ale mamei, care perturba mediul in care se formeaza si creste embrionul (cum ar fi diabetul zaharat).
Exista cateva metode prin care se poate reduce riscul aparitiei malformatiilor fetale. In primul rand, pacienta ar trebui sa aiba un stil de viata sanatos, sa nu ia medicamente decat in urma unei prescriptii medicale, sa evite mediile toxice si sa tina sub control eventualele afectiuni de care sufera. Asta deoarece, de cele mai multe ori, pacientele nu realizeaza ca au ramas insarcinate decat dupa mai multe saptamani, saptamani in care expunerea la anumiti factori de mediu poate fi extrem de nociva pentru embrionul abia aparut.
Pacientele care urmaresc activ obtinerea unei sarcini ar trebui sa ia un supliment de acid folic de 1 mg pe zi, deoarece s-a demonstrat faptul ca aceasta suplimentare scade semnificativ incidenta malformatiilor de tub neural. Evident, stoparea fumatului, evitarea alcoolului si a drogurilor recreationale, o dieta sanatoasa, toate au contributia lor la obtinerea unei sarcini sanatoase.
Un ultim aspect legat de incidenta malformatiilor fetale se refera la varsta pacientei. Cu cat varsta este mai inaintata, cu atat mai frecvent apar malformatiile. De aceea nu ar trebui sa se amane la nesfarsit obtinerea unei sarcini, cariera este importanta, insa la fel de important este ca sarcina sa fie sanatoasa.
De la un anumit moment, timpul trece foarte repede, anii zboara, si se poate ajunge la o varsta la care obtinerea si ducerea la termen a unei sarcini sanatoase devin aproape imposibile.
Ce analize uzuale si suplimentare se indica pentru a se urmari mai bine aparitia eventualelor probleme la fat, daca mama are o varsta inaintata sau daca urmeaza tratamente cu potential teratogen sau pe care nu s-au facut teste solide (antidepresive, anxiolitice, antipsihotice etc)?
In orice sarcina exista un risc de 3-5 % de aparitie a malformatiilor fetale. Acesta este denumit risc de baza. Exista anumite categorii de paciente la care acest risc este mai mare, indeosebi la pacientele in varsta sau pacientele care au tratamente cronice cu medicamente cu potential teratogen (antidepresive, corticoterapie, anxiolitice, etc). In aceste cazuri, este nevoie de un set suplimentar de analize si investigatii, orientat catre diagnosticul precoce al eventualelor malformatii structurale sau anomalii cromozomiale.
In primul rand, se pune accentul pe stabilirea starii de sanatate a gravidei si determinarea completa a tuturor particularitatilor si factorilor de risc prezenti in sarcina respectiva. Daca in urma analizei factorilor de risc se decide ca exista preponderent riscul unor malformatii structurale, se pune accent pe ecografia morfologica de prim trimestru, care are loc la 12-13 saptamani.
Este imperativ ca aceasta ecografie sa fie efectuata de catre un specialist in medicina materno-fetala, cu ajutorul unui aparat ecografic de inalta rezolutie, de ultima generatie. In aceste cazuri, micile detalii fac diferenta, iar aceasta ecografie nu poate fi tratata cu superficialitate, ca o simpla ecografie de screening pentru sindromul Down.
Cu tehnologia actuala se pot diagnostica inca din primul trimestru anomalii structurale care pana nu demult se diagnosticau tardiv, la 22 saptamani, sau chiar deloc pana la nastere (malformatii cardiace, cerebrale, spina bifida, palatoschizis etc.).
In cazul in care exista un risc ridicat de anomalii cromozomiale sau alte defecte genetice (in cazul varstei materne inaintate spre exemplu sau in cazul pacientelor care au avut mai multe sarcini cu asemenea anomalii in antecedente) ecografia specializata descrisa mai sus ar putea fi dublata de o analiza genetica de inalta rezolutie (cariotip molecular pe biopsie de vilozitati choriale).
Acesta este o investigatie care poate detecta inca din primul trimestru, in urma unei biopsii a viitoarei placente, multiple anomalii genetice care de cele mai multe ori nu ar fi putut fi detectate altfel, indiferent de calitatea examenului ecografic. Astfel se pot detecta din timp, anume inca din primul trimestru, sarcinile cu anomalii genetice sau structurale, urmand ca pacienta sa poata lua in cunostinta de cauza o decizie in legatura cu conduita terapeutica ulterioara.
Chiar daca in urma ecografiei morfologice de prim trimestru si a analizei genetice nu s-au detectat anomalii, este important ca pacienta sa urmeze un plan personalizat de supraveghere ecografica, de preferat de catre acelasi specialist in medicina materno-fetala, cu ecografii morfologice la fiecare 6 saptamani pana la intrarea in trimestrul 3.
Astfel se creste la maximum rata de detectie a eventualelor anomalii structurale si se poate lua o decizie din timp in legatura cu modalitatea de tratament, fie tratament chirurgical “in utero” sau tratament chirurgical in clinici specializate imediat dupa nastere.
Autor
Dr. Silviu Istoc
Medic primar Obstetrica-ginecologie
Spitalul Medicover
Contact: silviu.istoc@medicover.ro
